Istoria Internetului

Internetul a apărut la mijlocul anilor 60 în forma ARPAnet (Advanced Research Projects Agency Net) – aceasta este o reţea între mai multe computere din cateva din instituţiile americane care lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare din cadrul Pentagonului.

În urma succesului sovietic cu privire la lansarea satelitului Sputnik în spaţiu în 1957, ARPA a fost pus în funcţiune. Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei reţele, care în urma atacurilor asupra sistemului, să nu fie distrusă. Internetul de azi, ce s-a împânzit pe întreg pământul, este rezultatul extinderii permanente a acestei reţele ARPAnet.

Acesta oferă utilizatorilor o serie de informaţii şi servicii printer care e-mail-ul, www, FTP, web hosting (găzduire web) şi altele. Unele dintre ele sunt numai contra cost. Când internetul număra în jur de 50 de utilizatori, la sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, s-au dezvoltat primele servicii care sunt folosite şi în zilele noastre pentru tranferul de informaţii: File Transfer Protocol (pentru trimiterea şi regăsirea fişierelor), Telnet (pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a cataloagelor din toată lumea), şi e-mail-ul (pentru trimiterea mesajelor personale).

Numărul utilizatorilor era în ascendenţă, iar mai târziu şi internetul a crescut la o reţea de 200 de computere. Partea militară era organizată într-o reţea separată, Milnet. În sectorul academic, una dintre cele mai importante reţele era şi este USENET sau Users’ Network.

Aceasta a fost înfiinţată în 1979, prin conectarea câtorva UNIX-computere. USENET Transferul de imagini şi noutăţi este prezent în sute de discuţii, în ciuda distanţelor şi a hotarelor. Există de asemenea reţele care s-au dezvoltat de-a lungul USENETului. Toate formau baza unui spaţiu de comunicaţie radical democratic, ceea ce înseamnă că înainte de începerea unei discuţii în cadrul grupui, trebuia să i se ceară un vot de accept comunităţii Netului.

Altă moştenire a USENET este "Netiquette", sau regulile de comportament pe Internet. După 10 ani de la începerea dezvoltării USENETului, Internetul a ajuns la un număr de 80.000 de computere. A început să fie un factor de luat în considerare în politică. Expresia "Information SuperHighway" (autostrada informaţiei) a ‘prins viaţă’ devenind din ce în ce mai utilizată. În această metaforă, Internetul era văzut ca o importantă infrastructură pentru transportul unor bunuri vitale - informaţiile. În anii 80 şi la începutul anilor 90, Internetul arăta mult mai diferit faţă de prezent.

Principalele aplicaţii erau poşta electronic, grupurile de discuţii (Newsgroups) şi diverse rutine de căutare şi mecanisme de transfer al fişierelor. În această lume UNIX, toate comunicaţiile existau doar ca text sau numere, iar liniile de comandă trebuiau memorate şi tipărite. S-au dezvoltat noi navigatoare atunci când poşta electronică, dar mai ales programele de căutare şi de transfer al fişierelor au trebuit să facă faţă unor cerinţe mai complexe.

Doar câţiva oameni utilizau Internetul în acea vreme, din cauza metalimbajului foarte dificil. Aceştia făceau parte din universităţi şi institute de cercetare. În 1989 a avut loc o schimbare radicală. Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleară) din Geneva a pus bazele dezvoltării primului prototip www (World Wide Web)- scopul iniţial al www-ului fiind iniţial destul de limitat.

Sarcina principală era să asigure un sistem care să facă legătura între varietatea de platforme ale diverselor calculatoare ale cercetătorilor ce lucrau pentru CERN. Soluţia principal era facerea legăturii între şirurile de text sau obiecte şi de a lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanţă de obiectul original. În acest fel este posibil de a lega un număr nelimitat de documente între ele într-o structură web ne-ierarhică. Pentru găsirea fiecărui document, acestea au o adresă unică URL. Acestea constau într-un protocol de transmitere (în cazul WWW-ului acesta este Hypertext Transfer Protocol - http), urmat de www de obicei şi de domeniu (ce desemnează numele serverului şi numele paginii).

La început, aşa numitele “browsere” urmau încă tradiţia originală a Internetului, fiind numai text. În septembrie 1992 nu existau mai mult de 20 de servere web în întreaga lume. Schimbarea radicală s-a produs când NCSA (National Center for Supercomputing Applications) din SUA a scos "Mosaic" - Browser în 1993, care era bazat pe o interfaţă grafică (Windows).

Enorma creştere a web-ului a început virtual, dintr-o dată: În iunie 1993, 130 servere Web erau înregistrate, în 1994 erau deja 11.576 servere. Web-ul nu a ajutat doar la dezvoltare, iar posibilităţile de a prezenta datele au crescut foarte mult. Mai târziu au apărut pe siturile web atât poze şi animaţii, cât şi sunete. În curând au apărut şi cataloagele, directoarele şi formularele de comandă pe aceste situri. Astfel, după câţiva ani s-a născut E- Commerce.

Sursă: http://romikele.com/index.php?pagina=pag19