Dispozitive de intrare/iesire

Dispozitive de intrare/iesire

 

*Modem-ul – dispozitiv care permite calculatorului sã transmitã date prin liniile telefonice. Informatiile prelucrate de calculator sunt stocate digital, în timp ce informatiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formã de unde analogice. Modem-ul face conversia datelor dintr-o formã în alta.

*Touch screen – tip de ecran de afisare, acoperit de o folie transparentã sensibilã la atingere, punctarea elementelor de pe ecran fãcându-se cu degetele. Acest aspect poate fi considerat ca un avantaj (interfatã naturalã), dar si dezavantaj, punctarea cu acuratete fiind imposibilã

Dispozitive de iesire

Dispozitive de iesire

 

Extragerea datelor se face prin utilizarea unor dispozitive de iesire, specializate, care pot prezenta rezultatele într-o formã inteligibilã, pe suport de hârtie sau acustic, agreatã de beneficiar.

* Monitor (numit si VDU – Video Display Unit) – este dispozitivul standard de iesire.

Constructiv, existã monitor:

– cu tub catodic – cel mai folosit tip de monitor, desi ocupã mult spatiu. Imaginea se formeazã similar cu aceea de pe ecranul televizorului, si anume pe suprafata unui tub cu raze catodice.

– cu  cristale lichide (LCD – Liquid Crystal Display) – au ecrane ce utilizeazã douã straturi de material polarizat, cu o solutie de cristale lichide între ele care, la trecerea unui curent electric, se aseazã astfel încât sã opreascã trecerea luminii. Calitatea unui monitor este determinatã de:

– mãrime – dimensiunea diagonalei, mãsuratã în toii (1 tol = 2,54 cm);

– rezolutie – mãsuratã în pixeli(puncte de imagine); cu cât rezolutia este mai mare, cu atât creste calitatea;

– frecventa – mãsuratã în Hertz, aratã de câte ori pe secundã se genereazã pe ecran o nouã imagine, deci o rezolutie crescutã înseamnã o calitate crescutã;

– aspectul ergonomic – se referã la calitatea de radiatii emise de cãtre calculator,   cunoscându-se  faptul   cã   lucrul  timp  îndelungat  la  calculator provoacã disconfort ocular.

*Display screen -(ecran de afisare) – reprezintã ecranul de afisare al unui monitor, propriu-zis; cele mai multe functioneazã folosind un tub catodic.

*Imprimantã – dispozitiv care afiseazã pe hârtie texte sau ilustratii, în functie de tehnologia de tipãrire utilizatã, imprimantele pot fi:

– cu pini sau matriciale – crearea caracterelor se face din alãturarea unor puncte separate, obtinute prin lovirea pinilor (ace mici) cu o bandã tusatã. Este necesarã o hârtie specialã, este ieftinã, deosebit de zgomotoasã si pe cale de disparitie,

– cu jet de cernealã – caracterele sunt formate din puncte obtinute prin stropire cu cernealã prin duze speciale. Se foloseste hârtie de scris normalã, are cost mediu si este mai putin zgomotoasã. Calitatea imaginii depinde, în afarã de calitatea hârtiei, de rezolutie (numãr de puncte pe inch, mãsuratã în dpi=dots per inch), viteza de lucru (în pagini/minut) si de capacitatea de colorare;

– laser – foloseste aceeasi tehnologie ca si copiatoarele: pentru imprimare utilizeazã toner si hârtie norme/ã. Executã cele mai bune lucrãri, dar datoritã pretului destul de ridicat (mai ales cele color), sunt mai putin folosite. Existã diferite caracteristici ale imprimantelor. Cele mai importante sunt:

– Calitatea imprimãrii sau rezolutia imprimantei, exprimatã prin numãrul de puncte tipãrite pe un inch;

– Viteza – exprimatã prin numãrul de caractere tipãrite pe secundã sau . :   numãrul de pagini tipãrite pe minut;

– Modalitatea de alimentare cu hârtie;

– Zgomotul din momentul tipãririi, se mãsoarã în decibeli.

*Plotter-ul (trasatorul) – dispozitiv special pentru trasarea pe hârtie a unor planuri si desene tehnice, în functie de comenzile unui calculator, folosind o penitã.

*Boxe (difuzoarele) – sunt folosite ca dispozitive de iesire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.

Dispozitive de intrare

Dispozitive de intrare

 

Prin intermediul dispozitivelor de intrare, utilizatorul introduce informatii în calculator. Printre cele mai cunoscute sunt:

Tastatura – reprezintã unul dintre perifericele standard, este cel mai utilizat, fiind principalul dispozitiv cu ajutorul cãruia se introduc datele în calculator si este inclusã în cadrul minim de dotare al unui calculator. Cu ajutorul acesteia se pot introduce în calculator diferite informatii: date, programe, comenzi, texte.

Cuprinde cinci categorii de taste: taste de introducere text (alfanumerice), taste numerice, taste de deplasare a cursorului, taste functionale, taste speciale. Pentru tastaturile mai noi existã chiar si taste de navigare pe Internet.

Mouse-ul – dispozitiv de intrare ,  parte integrantã a interfetei grafice, care controleazã  miscarea cursorului (pointer)  pe un ecran de afisare.  Este de dimensiune redusã, poate fi deplasat pe o suprafatã rigidã si platã, contine cel putin un buton cu utilizãri diferite, în functie de programul care trebuie executat, în particular, mouse-ul este important pentru interfata graficã spre utilizator, deoarece optiunile si obiectele se pot puncta si apoi se executã un clic cu butonul mouse-ului. Astfel de aplicatii sunt deseori numite point-and-clic. Mouse-ul este de asemenea folositor pentru programele grafice care permit folosirea sa ca pe stilou, creion sau pensulã.

Existã trei tipuri de bazã pentru mouse:

*mecanic – are o bilã metalicã sau de cauciuc ce se poate roti în toate directiile mutând corespunzãtor indicatorul pe ecran, sensul de miscare fiind detectat prin senzorii încorporati;

*optic – pentru detectarea miscãrii se foloseste un laser; deplasarea se face utilizând o suprafata specialã, dotatã cu o grilã. Acest tip de mouse rãspunde mai rapid si mai precis decât cele mecanice, dar sunt si mult mai scumpe.

*optomecanice – folosesc o combinatie de tehnologii mecanice si optice, dar nu necesitã suprafete speciale.

– Trackball (bila rulantã)- dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse asezat pe spate: mutarea cursorului se poate face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor sau palmelor. De obicei existã de la unul la trei butoane plasate lângã bilã. Permite indicarea, selectarea, inserarea si este folosit într-o Interfatã Graficã cu Utilizatorul (GUI).

Avantajul principal fatã de mouse este acela cã nu necesitã o suprafatã de lucru, putând fi asezat oriunde. Deseori este folosit în locul unui mouse pe un computer portabil (laptop).

Touchpad – este o micã suprafatã sensibilã la atingere, folositã ca dispozitiv de punctare pe unele calculatoare portabile. Deplasarea pointer-ului pe ecran se face prin mutarea degetului peste pad.

Scanner – dispozitiv care poate citi textul sau ilustratiile tipãrite pe hârtie si transformã informatiile într-o formã pe care calculatorul o poate folosi. Un scanner functioneazã prin digitizarea unei imagini, adicã prin împãrtirea sa într-o grilã de puncte si reprezentarea fiecãrui punct prin 0 sau 1, în raport de culoarea punctului, alb sau negru.

– Dupã mãrime si posibilitatea de a fi utilizate, existã:

*scaner de birou – aratã ca un copiator. Materialul ce trebuie copiat se aseazã pe o suprafatã planã, de sticlã, capacul trebuind sã fie închis, ca si la copiator;

*scanner de mânã – are dimensiuni reduse, este mai lent si este util pentru prelucrarea documentelor mici.

Joystick –  manetã  care  se  miscã în  toate directiile controlând  deplasarea pointerului. Este similar unui mouse, cu deosebirea cã la mouse miscarea cursorului înceteazã odatã cu deplasarea, pe când la joystick cursorul continuã sã se deplaseze în directia în care este îndreptat joystick, încetând cu revenirea la pozitia initialã. Este folosit mai ales pentru jocurile pe calculator.

Light pen (creion luminos) – dispozitiv asemãnãtor unui mouse, care foloseste un detector sensibil la luminã pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afisare prin punctarea directã.

Microfon – folosit pentru a înregistra diverse sunete pe calculator, conectat la placa de sunet.  Este utilizat în telefonia prin  Internet si la introducerea verbalã a comenzilor.

Memoria

Memoria interna,externa

 

Memoria internã este zona de stocare temporarã a datelor într-un calculator. Termenul memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile sã pãstreze datele.

Deoarece calculatorul recunoaste numai douã stãri, datele supuse prelucrãrii sunt transformate în siruri de cifre O si 1, indiferent în care dintre cele douã tipuri de memorie, RAM sau ROM se aflã.

Bit-ul (binary digit – cifrã binarã) reprezintã cea mai micã unitate de date ce poate fi reprezentatã si prelucratã de cãtre calculator.

*succesiune de 8 biti se numeste byte sau octet, fiind cea mai micã unitate de date

ce poate fi reprezentatã si adresatã de cãtre memoria unui sistem de calcul.

Deoarece datele reprezentate în memorie ocupã o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate în multiplii unui byte astfel:

1 kilobyte (kB)        = 1024 bytes (2 la puterea 10 bytes);

1 megabyte (MB)    = 1024 kbytes (2 la puterea 10 kB);

1 gigabyte(GB)       = 1024 Mbytes (2 la puterea 10 MB);

1 terrabyte(TB)       = 1024 Gbytes (2 la puterea 10 GB);

1 petabyte(PB)       = 1024 Tbytes (2 la puterea 10TB);

1 exabyte(EB)        = 1024 Pbytes (2 la puterea 10 PB);

Reprezentarea în memorie a datelor/informatiilor se realizeazã la nivel de:

– byte (octet);

– cuvânt de memorie = doi bytes (16 biti);

– cuvânt dublu = patru bytes (32 biti);

– cuvânt cvadruplu = opt bytes (64 biti);

Memoria externã sau suplimentarã este aceea care foloseste dispozitive speciale pentru stocarea datelor: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP.

Memoria cache este un mecanism de stocare de mare vitezã. Poate fi sau o sectiune rezervatã din memoria principalã, sau un dispozitiv independent. Uneori este încorporat în arhitectura microprocesorului (de exemplu la calculatoarele Pentium).

Unitatea centralã de prelucrare

Unitatea centralã de prelucrare

 

amdUnitatea centralã de prelucrare (UCP) mai este numitã si Central Processing Unit (CPU). Se aflã în interiorul carcasei calculatorului montatã pe placa de bazã (mainboard sau motherboard). Aceasta este placa principalã dintr-un calculator.

În mod obisnuit, plãcile de bazã contin: CPU, memoria, interfetele pentru dispozitivele de stocare a datelor si pentru perifericele standard.

Dintre functiile procesorului pot fi amintite:

*executã instructiuni individuale pentru programe si controleazã operatiile efectuate de alte componente ale computerului;

*realizeazã calculele si operatiile logice;

Fiecare microprocesor este alcãtuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor cãi de comunicatie numite magistrale interne, pe care circulã date sau instructiuni, a cãror vitezã de deplasare depinde de doi factori:

*lãtimea – numãrul benzilor de circulatie; deoarece pe fiecare bandã circulã un bit, se poate vorbi despre lãtimi convenabile (de 8, 16, 32, 64 sau 128 de biti transmisi în paralel);

*frecventa de tact – numãrul de pasi de lucru (tacturi)pe care poate sã îi facã procesorul în fiecare secundã; se mãsoarã în megahertzi (MHz), iar mai nou, în gigahertzi (GHz).

Unitatea Centrala

Unitatea Centrala

Din punct de vedere functional, arhitectura unui sistem de calcul contine componenetele:

*Unitatea Centralã (UC), alcãtuitã din:

– Unitatea de memorie internã (UM) cu memorie ROM si memorie RAM;

-Unitatea Centralã de Prelucrare (UCP) ce este compusã din: Unitatea de Comandã si Control (UCC) si Unitatea Aritmeticã si Logicã (UAL);

*Sistemul de Intrare/Iesire (S I/O), care este alcãtuit din:

-Medii de stocare;

-Dispozitive periferice;

-Dispozitive pentru accesarea mediilor de stocare;

-Dispozitive pentru interfata cu utilizatorul;

-Dispozitive periferice de intrare (DP /I);

-Dispozitive periferice de iesire -out- (DP /O);

-Interfete;

-Memoria externã (M.E.);

-Magistrale de transmitere a comenzilor de control,  informatiilor si instructiunilor.

 

Succint, despre fiecare componentã se poate preciza:

– Unitatea Centralã (UC) este alcãtuitã din Unitatea Centralã de prelucrare si Unitatea de memorie internã

*Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internã (principalã) este componenta sistemului de calcul destinatã pãstrãrii datelor si instructiunile programelor în locatii bine definite prin adrese. Este formatã, în general, dintr-un sistem de circuite integrate alcãtuite, în principal, dintr-un numãr mare de celule de memorie, fiecare celulã fiind un circuit care poate stoca un bit de informatie. (Bit de la binary digit – cea mai micã unitatea de informatie reprezentabilã într-un calculator; poate lua doar valorile O si 1).

Din punct de vedere al “volatilitãtii”, memoria este de douã tipuri:

– ROM (Read Only Memory) – nu îsi pierde continutul la oprirea calculatorului, nu

poate fi “scrisã” de cãtre utilizator (este inscriptionatã de cãtre producãtor cu ajutorul

unei aparaturi speciale), este de capacitate redusã (pânã la 2MB) si este folositã

pentru stocarea informatiilor despre hardware, mici programe ce configureazã diverse

dispozitive (contine programe esentiale care se încãrca la pornirea calculatorului);

– RAM (Random Access Memory) – este o memorie volatilã (se pierde la oprirea calculatorului), poate fi atât cititã cât si modificatã si este folositã pentru stocarea programelor si datelor, fiind consideratã principala memorie de lucru a calculatorului;

*Unitatea Centralã de Prelucrare (UCP), este implementatã cu ajutorul microprocesorului, elementul de bazã al sistemului de calcul. (La microcalculatoare este numitã procesor).

*Unitatea de Comandã si Control (UCC) primeste instructiunile de la memorie, le interpreteazã si, corespunzãtor, emite comenzi cãtre UAL si DM, respectiv comenzi de transfer cãtre S I/O si memoria externã.

– Unitatea Aritmeticã si Logicã (UAL) are rolul de a executa operatii aritmetice si logice cu date furnizate de memorie si de a depune în memorie rezultatul obtinut.

*Sistemul de Intrare /Iesire (S I/O), este alcãtuit din:

-mediile de stocare – suportul fizic pe care se stocheazã informatia: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP. Constituie o memorie suplimentarã. X   dispozitive periferice, împãrtite la rândul lor în:

– dispozitivele periferice pentru accesarea mediilor de stocare: unitatea floppy, unitatea CD-Rom, unitatea DVD, unitatea ZIP. Dupã pozitia lor în calculator, acestea pot fi interne sau externe. Cele mai multe se gãsesc în ambele variante, diferenta dintre ele fiind interfata si … pretul, cele externe având sursã de alimentare si carcasã proprie, deci pret mai mare.

– dispozitivele de interfata cu utilizatorul reprezintã totalitatea dispozitivelor cu ajutorul cãrora este posibilã introducerea datelor în prelucrare precum si furnizarea rezultatelor obtinute. Pot fi:

*dispozitive periferice de intrare (DP /I) – tastaturã, mouse, joystick, microfon, scanner, camerã video;

*dispozitive periferice de iesire (DP /O) – monitor, imprimantã, boxe.

Interfata – componenta ce asigurã o conexiune între douã elemente pentru a putea lucra împreunã. Interfetele pot fi de mai multe tipuri:

*paralele – transmit simultan 8 biti (un byte); folositã în special pentru conectarea imprimantei

*seriale – interfete universale, în care bitii unui byte se transmit pe rând, unul câte unul; la aceasta se pot conecta modemul sau un alt calculator. X   USB (Universal Serial Bus) – permit conectarea oricãror periferice.

*Memoria externã (ME) sau memoria secundarã este utilizatã în cazul în care prelucrãrile depãsesc capacitatea memoriei interne sau când se doreste arhivarea datelor si programelor. Este strâns legatã de mediile de stocare din sistemul de intrare/iesire, referindu-se de fapt la aceleasi componente, privite dintr-un punct de vedere diferit.

*Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informatiilor si instructiunilor – dispozitive ce asigurã functionarea întregului ansamblu, stabilind legãtura functionalã între componente. Sunt sisteme de conductoare de semnal care transportã o anumitã cantitate de date mai repede sau mai încet, în functie de lãtimea magistralei